Life in mono

Imi incape viata-ntreaga intr-o cutie de chibrite. Si nici macar nu trebuie sa ma straduiesc sa o var inauntru...e ca si cum as incerca sa pun o singura margareta intr-o vaza uriasa; ramane atat de mult loc incat incep sa ma gandesc daca nu cumva irosesc prea multa apa doar pentru o floare. Totusi, nu ar fi o idee buna sa las floarea sa se ofileasca!Nuuu! Daca tot am cules-o, macar sa ma bucur de ea cat de mult posibil,nu-i asa?!

Cand eram mica obisnuiam sa ma uit la cer si sa ma intreb:"Oare cat de sus e cerul!?" Ma imaginam urcand pe o scara extrem de lunga pana la un moment dat - cand aveam sa ma lovesc cu capul de albastrul spalacit, ca si cum ar fi un tavan inalt, cu un bec mare in centru. Noaptea era pentru mine doar becul cel mare stins si o puzderie de becuri minuscule aprinse in loc. Aaaa, si luna!Luna era ca un tort mare de frisca agatat de tavan, pe care planuiam sa-l mananac singura odata ce ajungeam sus...mmmmmmm...

Si-apoi am crescut si-am daramat scara aceea infinta ce ducea la cer. Si-am lasat becul stins; imi plac mai mult beculetele cele mici si tortul cel mare. Cu toate astea, cineva se incapataneaza sa aprinda becul urias in fiecare dimineata!

Asa ca mereu, dimineata, imi rog viata sa se cuibareasca in cutia ei de chibrite pe care o arunc apoi in buzunar...pana la apus....

http://jadedyouth1980.deviantart.com/art/Coalesce-56137306

Intr-o alta ordine de idei:
1.nu se prea potriveste fotografia, dar asta e!
2.mai am o zi pana la bac!
3.*insert scream!!!*