Ploaie in luna lui Martie

Ochii-mi sunt incarcati de somn si genele mi se zvarcolesc imbufnate de refuzul meu de a dormi. “The Unforgiven II” de la Metallica imi zvacneste in minte, iar eu decid sa-mi sprijin fruntea de fereastra rece…prea rece! Ma trezeste si ma energizeaza intocmai ca o cafea tare, savurata in zori.

Imi intorc privirea spre dreapta, asteptand sa-ti intalnesc ochii verzi si privirea calda… dau insa de ochii absenti ai unui strain grizonat, imbracat cu un pluovar de prost-gust. Domnul acesta o masoara din priviri pe doamna de vis-à-vis si pe nepotul acesteia. Dansa are in jur de 50 de ani imbatraniti frumos, parul strans simplu la ceafa cu un pieptene-flutur si o tandrete nemarginita in gesturile dedicate nepotului sau. Copilul are o cautatura strengareasca, lipita cu un zambet de fata-i albicioasa si usor pistruiata. Isi priveste incantat portocala din maini, ale carei coji incepe sa le striveasca nemilos. Acum miroase a portocala in compartimentul nostru. Copilul surade multumit…

Imi cade iar privirea pe fereastra; un card de corbi croncane dezamagit in departare – se vede ca nu le prea surade ploaia care se porneste tacticos. Picurii se preling grasi pe sticla rece de care-mi lipesc iarasi fruntea. Se strecoara cumva mirosul ploii de afara si se amesteca cu cel de portocala.

Noaptea cade impaciuitoare peste munti. In zare se contureaza incet luminile unui oras care colcaie de oameni. Trenul alearga hotarat si neobosit, cu zuruitul sau mecanic, mortuar…

Buy me with a coffee

Miroase a cafea proaspat facuta, tare si amaruie; miroase a pui de vise iesiti din gaoace…

Mi-as dori sa primesc margarete; nu ca sa le schilodesc in jocuri copilaresti cu “ma iubeste?!, nu ma iubeste?!”, ci ca sa-mi aminteasca savoarea inocentei si a sperantei. Un buchet mare de margarete, un buchet de vise entuziasmate sa iasa la lumina, intocmai ca niste buburuze la soare primavara. Vreau sa miroasa a furtuni de vara si a cantec bland, a mare-nvolburata si a zambet de copil! Tanjesc dupa parfum de lumina tarzie, dupa fosnet de frunze in vant de toamna; vreau mireasma de piele arsa de dragoste si buze-nsangerate, de albe margarete in soare!

As vrea sa nu-mi mai amintesc de cana mare de cafea aburinda de pe masa si sa ma afund si mai mult in reveria ce m-a cuprins… dar mirosul amarui si tare ma trage afara din vise si catre el; ma trage catre aici si acum - noroaie si goliciune mohorata.

Unde e mirosul macilor nescuturati de vanturi si a trestiilor ce se leagana ritmic pe maluri nesfarsite? Dar cel al pasilor de indragostiti pe nisipul umed al noptii?!

Nu! E doar cafeaua mea fierbinte!

http://ascs.deviantart.com/art/Daisy-99553433

The places you have come to fear the most

Close your eyes!

De unde atata furie si neputinta dureroasa? De unde atata pofta de sange nevarsat?! Nici pacatul nu mai pare atat de grav – s-a convertit in neimplinire si Vai! ce jale la implinire!

Tumultul inefabil al vietilor netraite si nerostite se zvarcoleste in noroiul creatiei, peste care ploua cu jar. Libertatea si-a pus lanturi la maini si picioare, convinsa acum ca existenta ei a fost inutila.

Zeii pagani s-au coborat din ceruri si si-au reluat domnia in mari de pangarire. Porumbeilor le-au crescut colti pe care si-i infig adanc in carnea mea; lame ce-mi strabat fiinta fara un crancet macar! Nu pot opri sangerarea; credinta-mi zace, macelarita, in balti. Nu-mi mai vad decat ranile mustind a puroi, tasnind negru si putred, inecand fiecare gura de aer ramasa pura. Turbate, memoriile mele se napustesc, ca bestiile infometate, una aspura celeilalte.

Open your eyes!