Saturday 20 November 2010

10 reguli pentru a fi om

1. Vei primi un corp. Îl vei iubi și-l vei urî, însă e singurul pe care-l poți deține.
2. Va trebui să înveți o serie de lecții; o serie nesfârșită de lecții.
3. Nu exista greșeli, numai lecții. A crește presupune a învăța o noua lecție care poate fi ușoara sau grea.
4. Unele lecții vor trebui repetate pentru a fi învățate. Aceste sunt cu adevărat lecțiile dificile. Altele, deși repetate de nenumărate ori, nu vor fi nicicând învățate.
5. Ceilalți oameni sunt oglindiri ale tale. Îi poți urî sau îi poți iubi numai în măsura în care iubești sau urăști același lucruri la tine însuți.
6. E decizia ta ce faci cu propria-ți viață. Ți s-au dat resursele necesare pentru a o modela așa cum îți place.
7. Nu există un singur răspuns pentru o singură întrebare. Răspunsurile sunt peste tot în jurul tău; învață să le descoperi!
8. Niciodată nu vei ști totul. Întotdeauna va fi cineva care va ști mai multe decât tine. Acceptă asta!
9. Uită tot ce ai învățat!
10. Ia-o de la capăt...





dupa Cherie Carter-Scott

Sunday 14 November 2010

Tiny vessels oozed into your neck/ And formed the bruises

...de ceva timp, e același joc obositor și mefistofelic: cine rănește mai repede și mai tare pe cine...nu e de-a șoarecele și pisica;e mult prea întortocheat și crud! Și ca și mărgelele dintr-un șirag, se destramă visele noastre și ale celor pe care îi târâm după noi.

Și acum, când credeam că am exorcizat demonii din noi, apar alții...mereu și mereu alții. Se deghizează în toți cei din jur și ne consumă mereu sub alte forme...Vreau să simt și altceva înafară de goliciune...și tu mă privești din cealaltă parte a mesei, prin fum de țigară și râzi...suntem doi necunoscuți care ard în același foc.

Și ca martori ai luptei noastre,cicatrici și vânătăi, zgârieturi și mușcături...

...

Ce suntem noi, noi împreună?!

Sunday 31 October 2010

Printre copaci, pâlpâie leneș soarele de sfârșit de Octombrie. Ca niște trupuri goale, rușinate, pădurea dansează încet și mut în aerul rece. Respirație zgomotoasă și doua trupuri aruncate printre frunze, nepăsătoare... se sprijină de un trunchi și șoptesc; frunzele foșnesc deranjate sub tălpi.

...încolțește un început de zâmbet pe fața necunoscutului de lângă mine... Vor începe discuții fără rost, negândite și aiurite, ca noi - prea obosiți și roșii în obraji de la dealul abrupt pe care l-am urcat. Îmi spune că miros a levănțică și zâmbește iar; e ca și cum, de fiecare dată când îmi învârt privirea către el, apăs din greșeala un buton mare și roșu, pe care scrie cu litere de-o șchioapă:
"O să surâd de îndată ce-o să te uiți la mine !...de fiecare dată...".
Dacă mă gândesc mai bine, îmi era poftă de un zâmbet proaspăt, un zâmbet nou, necunoscut, pe care să-l atribui altui păr brunet și ciufulit: un nou trofeu al amintirilor mele.

Departe, sus, pe cerul albastru-de-toamna, avioanele desenează bizarerii: o gheară, un arc și o săgeata, doua linii încrucișate... cineva doboară copacii în vale. Le auzim scrâncetul final imediat ce drujba se oprește...Îmbătate de frig, câteva musculițe dansează haotic în fața noastră.

...

Se face frig, iar lui îi tremură vocea. Ne ridicăm și, cu poftă de cafea caldă, ne întoarcem la mulțimea cunoscută, la hărmălaia grupului cu care am venit; ne întâmpina râs zgomotos și răutăcios și glumele proaste, vechi.

O ultimă privire spre pădurea tăcută, spre crengile goale, rupte, sfâșiate...

Wednesday 20 October 2010

Stay!

Suntem toti niste figuri acoperite cu panza, tarandu-ne pe o plaja de cenusa, sub un cer ars.

Saturday 25 September 2010

Fericire in rate

Nu poti pune taxa pe fericire! Nu pentru ca nu ar exista fericire sau pentru ca ar fi prea ambiguu delimitata. Nu pentru ca nu o recunoastem cu totii sau pentru ca stare ei pura, necontaminata e aproape imposibil de atins. Pur si simplu nu poti pune taxa pe fericire pentru ca nu s-a inventat unitate de masura pentru ea.
Astfel, fericirea in rate...nu exista!

Tuesday 24 August 2010

Exista o zi in viata fiecarui om, o zi aparent ca oricare alta, in care se sfarseste totul si incepe totul. AZI e ziua aceea pentru mine! De ce?
Poveste complicata...
...sunt atat de racita cum nu cred sa fi fost vreodata in toata istoria mea de aproape 20 de ani! ...sunt atat de racita incat am constant senzatia ca am dat gata singura cel putin o jumatate de sticla de tequila, restul de bautura asteptandu-si linistita randul. Si tocmai cand am incredere sa ma ridic in picioare sa-mi prepar dumnezeiescul ceai cu o tona de miere si inca una de lamaie, imi dau seama ca si ceaalalta jumatate din sticla mea de tequila e gata! Sticla goala este rapid inlocuita de una plina si povestea o ia de la capat!(minus partea amuzanta a experientei reale cauzata de consumul de tequila)
Si pe langa toata minunatia asta de treaba, mi-am incarcat capul cu un examen(vreau nota mai mare,deh!). Astfel, ditamai cartea sta cuminte pe birou si asteapta ca eu, studenta, sa ma incumet sa o deschid neaflandu-ma sub vraja minunatului Bachus! Ei mnah!


...acestea fiind zise, dupa o absenta de vreo doua luni, imi inchei apoteotic povestea cu un Fervex fierbinte!:-&


Noroc!

Thursday 17 June 2010

Cap ou pas cap?!

De-ar fi dupa mine, te-as transforma intr-un gandac de hartie mototolita, si te-as inchide intr-o cutie de metal pictata. Sa vad atunci, o sa ma mai urasti? Inca ...?
Si-ti amintesti?

Cap ou pas cap?! (Dare you?!)

Saturday 20 March 2010

Ieri, 19 Martie

...Batranul din autobuz, cu o punga cu 3 biscuiti zdrobiti, bastonul care si-a pierdut luciul de ani de zile, basca de Gavroche si bluza tricotata de o Batrana, candva...
...Nevasta de tigan cu un prunc in brate si un pitic de 3 ani de mana, plangand si rugandu-si sotul beat sa nu o mai loveasca in tren, printre oameni...
...Pitic frumos si murdar de tigan, cersind naiv zambete de la calatorii care rad meschin, imbracat cu vesta si pantaloni crosetati pentru un pitic care a crescut mare...
...Eleva de liceu mult prea sobru imbracata, mult prea serios machiata si cu chipul indelung chinuit in seriozitate atipica, cu unghii vopsite negru decojit, trecand strada cu mp3-ul urlandu-i muzica de toate zilele...
...Domnisoara cu aer de anii '70, schiopatanad ranita de pantofii cei noi, cu parul ca mierea stralucind in primele raze serioase de soare de primavara, lacrimand crispata de durere ...
...Student serios, cu dosare si foi in brate, rigle lungi iesindu-i din ghiozdanul vizibil vechi, probabil de pe vremea liceului, alergand la cursul de la ora 4...
...Vaduva cu ochii ca marea, stand tacuta pe aceeasi banca din parc, zi dupa zi, inconjurata de porumbei, asteptand pe cineva care nu mai vine vreodata...
...Necunoscuta cu ochii ascunsi dupa ochelarii de soare, cu vanatai pe obraji ascunse cu greu de un machiaj prea strident, fugind dupa un Taxi care refuza sa o duca spre destinatia ei misterioasa...
...Tineri tinandu-se de mana, imbujorati si veseli: miere si abanos, fata incantata de soare, baiat fermecat de stalucirea ochilor caprui de langa el, intra in cinematograful prafuit de praful de pe vrema bunicii...
...Alt student, arogant si superior, matur si malitios, chinuie o studenta mai tanara decat el fortand-o sa-i mearga alaturi cu privirea plecata, emotionata si intimidata, neatenta la foile din brate care-i cad si se imprastie pe trotuar, amintind trist de iarna...

Prima zi de primavara, timid asezata peste Clujul vioi, magic...

http://napoca.deviantart.com/















http://eugenmales.deviantart.com/


Monday 18 January 2010

Timp liber...sau nu!?

What kind of a kisser are you?!
You're a Passionate Kisser.
For you, kissing is about all about following your urges.
If someone's hot, you'll go in for the kiss - end of story.
You can keep any relationship sizzling with your steamy kisses.
You're total spark plug, and your kisses are bound to get you in trouble.

What's your Supervillain name?!

Your Supervillain Name is Medusa Viper
Muhahahaha!

What is your soap opera name?

Your Soap Opera Name is Lorelei Chloe Fenmore
The Second

Numele tau de manelist

Aliasul tau de manelist este "PENDULA IOANA"




...cu ce-si ocupa o studenta la psihologie timpul in plina sesiune..oh da! Ah,si maine am examen...
Aplauze,va rog! :))

Sunday 10 January 2010

Nimic nu patrunde

Razboiul era afara, nu aici inauntru. Nimic nu patrunde aici. Nici razboiul si nici Boala.

Amelie se apropie de fereastra prafuita si priveste pamantul parjolit. Atatea secole de sange varsat, de foc si oroare au secatuit pana si marea care umplea orizontul cu lumina ei purpurie. Amelie respira incet, amintindu-si de pamantul de dinaintea ororii...de toate creaturile care misunau nevinovate printre copaci si de oamenii... DA! Oamenii! care mai puteau sa zambeasca. Dar asta a fost cu secole in urma! Acum, toti aveau fetele marcate de tristete si amaraciune.Secole de lupta! Si mai era si Boala asta care rasarise din senin si-i secerase peste jumatate din soldatii care supravietuisera ultimului atac al Ranoienilor si care mai aveau inca forta sa lupte... aproape toti copii pierira dupa doar 3 secole de viata. Populatia era batrana. Stinsa. Boala...

"Doamna?!" razbate hotarat vocea lui M, majordomul.

"Da?"

"Au sosit rapoartele pe care le doreati. Anya a fost prompta ca de obicei." Omul in uniforma neagra, cu insemnele libertatii in dreptul inimii, ii intinde un dosar gros; timp de cateva secunde, degetele lor se intalnesc.

"Perfect.Altceva?"

"Nimic nou, Doamna. Inca asteptam vesti de la transportul de pe luna Máro. Rezervele de apa scad in continuare."

"In regula.Poti sa te retragi pana soseste naveta. Ai nevoie de odihna; esti palid."

"Da, Doamna! Revin de indata ce am noutati."

Tras la fata si cu umerii picati, M iese tasaindusi picioarele; isi trage masca pe fata si respira regulat, cu pofta, aerul curat din tub. Tuseste o data, apoi din nou. Un fir subtire de sange i se prelinge din coltul drept al gurii...dupa 3 pasi, se prabuseste in spasme pe podea...

Afara s-a pornit vantul.

Nimic nu patrunde in dom. Nici razboiul si nici Boala. E impenetrabil. Ultimul loc de pe planeta unde Boala nu s-a strecurat.

Amelie respira melancolic, ochii ei albastrii fixeaza inca pustiul. Isi trece mana dreapta prin parul ciocolatiu, tuns scurt; ceva ii distage atentia de la privelistea dezolanta...ceva de pe mana dreapta...maneca uniformei usor ridicata...o urma...un inceput de...

"Cum?!...dar nimic nu patrunde aici! Nimic!....Boala...."





http://mat3jko.deviantart.com/art/gimme-some-gas-146993096

Sunday 3 January 2010

Baloane de sapun

Ma simt goala pe dinauntru; ca o cutie de carton, sigilata cu banda adeziva.
Mi-e dor de cafea...mi-e asa de dor de cafea...
As vrea sa pot arunca in cutia mea de carton toate lucrurile de care mi-e dor: cafeaua cu lapte; linistea; marea; degetele tale in parul meu; baloane de sapun; prietenii mei de odinioara...Dar cutia e sigilata si desi se ingramadesc multe lucruri in jurul ei,ea ramane goala...mereu goala.
Cel putin asa, daca e goala, nu are ce sa doara...e doar ...goliciune....


http://petitescargot.deviantart.com/art/Catch-me-if-you-can-64292130