Asta seara, imbracat in mantia-i intunecata, cerul se zbuciuma si vuieste salbatic. Ma astept sincer ca din secunda in secunda sa de dezintegreze si sa ia foc; sa arda indelung cu flacari mistuitoare. Milioane si milioane de bucati arzande de albastru-inoroiat alunecand in flacari catre pamantul neputincios. As putea jura ca acel albastru inocent de acum cateva ore a fost inghitit pe vecie si suntem blestemati sa traim cu intunecarea asta subita...Imi sare in minte peisajul lugubru din "Ciuma" lui Camus; prevestind prabusirea inevitabila, cu movile de cadavre putrezind in ploi nesfarsite.
Si totusi, nebunia asta de furtuna ce urla ca scapata din minti e atat de sublima... e o demonstratie de frumusete pura si forta nemarginita. Fulgerele spinteca cu pofta orizontul intreg si vantul isi canta nepoftitul duet cu tunetele.
Oare ti-amintesti tu, Paula, de dracul de furtuna pe care-l priveam fascinate de la fereastra ta intr-o vara de copilarie?!Planuise sa ucida tot in calea lui si si-a inceput sirul de crime cu mormanele de fier ruginit din curtea de peste drum... Ti-amintesti tu cand stateam serile pe butuci de lemn umed, prinse de maretia fiecarei scantei ce se isca din cerul suparat? Si de cat de teama ne era cu doar cativa ani mai devreme de fiecare element care prevestea furtuna: vantul, tunetul, norii ce curgeau de catre asfintit...
Si de fiecare data cerul se scutura de nori si furie si se arata iar albastru si imbucurator...
Ti-amintesti?!
Imaginea e prinsa de mine cu un telefon mobil, de unde si calitatea ei slaba...Oricum, mi s-a parut mult mai expresiva pentru furtuna de asta-seara decat ar fi fost o fotografie profesionista cu o calitate net superioara....
1 comment:
Avand in vedere ca nu ma cheama Paula o sa ma opresc la a-ti zice ca scrii foarte frumos, ergo ar trebui sa scri mai mult.
Post a Comment