Kill

M-am trezit uitand-ma speriata pe fereastra. Nu stiu cum am ajuns acolo sau la ce anume ma uitam. Nu se vedea nimic dincolo de suprafata transparenta de care imi lipisem fruntea. Cred ca a fost racoarea sticlei cea care m-a adus la realitate. Sub nici o forma nu-mi aminteam ce facusem orele trecute; ultimul meu contact cu realitatea a fost la scurt timp dupa ce ceasul mare de pe hol a batut de miezul noptii. Acelasi ceas anunta lugubru ora 3.
Mirosea in camera tare a crini si-mi amintesc de buchetul mare pe care l-am primit in ziua aceea de la A. Gandindu-ma serios la motivul vizitei lui, la cum s-a apropiat zambind ironic si mi-a cuprins fata cu mainile lui mari, la cum mi-a soptit la fel de ironic: "Copilo!", mi-am zarit propriile mainile; am simtit un fior rece, ca si cum cineva ar fi plimbat un cub de gheata pe spatele meu. Imi erau zgariate si pline de sange, de parca tocmai as fi iesit dintr-o padure deasa si plina de spini. Pe parchet, in dreapta mea, era lungit cutitul mare de bucatarie al mamei, la fel de plin si el de sange. Ma teameam sa ma intorc sa arunc o privire prin camera: ce s-ar fi intamplat daca as fi dat ochii cu si mai mult sange sau cu.....
Mi-am facut curaj...nu aveam de ales oricum. La nici un metru de mine, o dara de sange ducea drept, tarat, spre bucatarie. Clanta usii, plina si ea. Covorul din bucatarie, imbibat puternic in aceeasi nuanta inconfundabila de rosu. Incepea sa semene totul cu un scenariu prost dintr-un film de groaza. Mai lipsea doar sa fie furtuna si cineva sa tipe cutremurator pe un fundal muzical sinistru...
Am impins incet usa catre bucatarie, ingrozita pana peste poate de ce-as putea gasi acolo! Ce se intamplase cu mine in ultimele 3 ore? De ce eram plina de sange, zgariata si cu manecile bluzei mele albe sfasaiate si patate?! Si mai mult: de ce nu-mi aminteam nimic?!
Langa geamul din bucatarie, sprijinit cu capul de calorifer, asezat intr-o pozitie imposibila pentru un om de statura lui, inconjurat de o balta uriasa de sange, A. Plin de taieturi pe brate si pe piept, zgariat si el pe fata, cu ochii verzi deschisi larg, intr-un fel de cautatura salbatica, lipsita de orice scanteie de viata, arata mai infricosator decat orice altceva vazusem eu. Si vazusem multe....
Un om injunghiat si mort - niciodata!

            Ce s-a intamplat?!

            Ce-am facut?!

            DE CE NU-MI AMINTESC NIMIC?!

            AJUTOR!

            Ma aude cineva?!

http://sandervanderveen.deviantart.com/art/help-him-66760883