Desculta

I-au gasit trupul sfartecat de mare intr-o dimineata de decembrie... ninsese cu o noapte inainte si stancile erau pline de puf alb inghetat, patat pe alocuri de sange si apa sarata. Era acelasi loc in care obisnuia sa o aduca pe ea, in zilele in care vroia sa o linisteasca; stia cat de mult o calma marea... Ea ii spunea mereu ca daca ar fi sa moara, i-ar placea sa stie ca o sa fie in bratele intinderii pe care o iubea atat de mult. Pana si tablourile pe care le picta zi de zi aveau pe fundal marea: linistita uneori, furtunoasa de cele mai multe. O gasea adeseori adusa de mare la tarm, stand intinsa fara suflare pe nisipul umed, cu pielea zgariata fin.

Ciudat! Ciudat cat de putin zdruncinata a fost ea cand, pasind desculta pe pietrele ninse, i-a vazut trupul insangerat, stins... N-a tresarit; nici macar n-a clipit. S-a intors pur si simplu spre stanci, s-a uitat la mare cu acelasi drag nespus, si a murmurat cuvinte numai de ea intelese. Purta perechea ei veche de blugi taiati si o camasa neagra, cu cel putin 3 numere mai mare. Parul ii era desfacut si incarligat in bucle, ca de obicei. Zapada se topea sub talpile ei micute, transformandu-se in balti.
S-a intors dupa o vreme zambind si a cerut senina o cafea. Cu cana aburinda prinsa intre maini, zambind inca, a intrat in camera intesata de tablouri, s-a cuibarit in fotoliu si a pornit televizorul...

...nimeni nu avea sa stie ce facuse...sau de ce!Era, in sfarsit, desprinsa din lanturile vietii, libera sa iubeasca marea si numai marea. Avea sa-si aminteasca mereu expresia fetei lui dupa ce l-a sarutat pentru ultima data; mainile ei sprijinindu-se de pieptul lui, impingandu-l de pe stanca; trupul lui alunecand spre valuri; ultima licarire nedumerita de viata in omul pe care il iubise atat... si avea sa pretuiasca mereu amintirile astea! Ar fi vrut doar ca el sa inteleaga...sa vada lucrurile asa cum le vedea si ea...sa stie ca n-a avut de ales! Insa acum...acum era libera!

http://blue-faith-88.deviantart.com/art/Freamat-descult-60802535