Tristetea si-a pictat un zambet. Visau la maretie,la faima si magie... au primit, in schimb, haine lucioase, peruci ciudate si culorile – culorile cu care sa-si picteze zambetul. Adapostesc grotescul si hilarul. Si-au creat lumea lor de nezdruncinat ; acasa e pretutindeni. Supusi, isi poarta destinul pe bratele obosite. Si cand se ridica cortina, si cand privirile curioase si insetate de comic ii ard , cand lumina reflectoarelor poposeste pe ei, disperarea lor tacuta se afunda subit in noianul de aplauze.
Ce vezi tu, spectatorule, in ochii lor? Vezi acelasi fast exagerat din hainele lor, sau vezi deznadejde?!Ce-ti spun tie lanturile care atarna greu de gatul animalelor? Te intereseaza pe tine depravarea fintelor care defileaza in fata ta? Iti pasa?
Intuneric, frig si apoi teama – ei nu sunt decat STRAINI.
Va vom uita curand! – Ne veti uita curand!
Va vom uita curand! – Ne veti uita curand!
3 comments:
Îmi amintesc de un film... ceva de groază, vizionat când eram chiar un copil. Un monstru, sub forma unui clovn, omora copii, oameni... îi mânca parcă? Nu mai reţin, nici nu prea are importanţă. N-am fost niciodată la circ şi nici nu vreau să merg. Poate din cauza filmului respectiv? Sau poate doar o repulsie învechită, palid crescută-n întuneric :-?? N-am nici cea mai vagă idee şi nici nu încerc să caut explicaţiile...
Dahlia Wegrzynowski
Viaţa e un circ,noi suntem actori,cortina e alcătuită din nori,Dumnezeu e spectator,regizor...
^_^
Post a Comment