Thursday 26 February 2009

Ploaie in luna lui Martie

Ochii-mi sunt incarcati de somn si genele mi se zvarcolesc imbufnate de refuzul meu de a dormi. “The Unforgiven II” de la Metallica imi zvacneste in minte, iar eu decid sa-mi sprijin fruntea de fereastra rece…prea rece! Ma trezeste si ma energizeaza intocmai ca o cafea tare, savurata in zori.

Imi intorc privirea spre dreapta, asteptand sa-ti intalnesc ochii verzi si privirea calda… dau insa de ochii absenti ai unui strain grizonat, imbracat cu un pluovar de prost-gust. Domnul acesta o masoara din priviri pe doamna de vis-à-vis si pe nepotul acesteia. Dansa are in jur de 50 de ani imbatraniti frumos, parul strans simplu la ceafa cu un pieptene-flutur si o tandrete nemarginita in gesturile dedicate nepotului sau. Copilul are o cautatura strengareasca, lipita cu un zambet de fata-i albicioasa si usor pistruiata. Isi priveste incantat portocala din maini, ale carei coji incepe sa le striveasca nemilos. Acum miroase a portocala in compartimentul nostru. Copilul surade multumit…

Imi cade iar privirea pe fereastra; un card de corbi croncane dezamagit in departare – se vede ca nu le prea surade ploaia care se porneste tacticos. Picurii se preling grasi pe sticla rece de care-mi lipesc iarasi fruntea. Se strecoara cumva mirosul ploii de afara si se amesteca cu cel de portocala.

Noaptea cade impaciuitoare peste munti. In zare se contureaza incet luminile unui oras care colcaie de oameni. Trenul alearga hotarat si neobosit, cu zuruitul sau mecanic, mortuar…

3 comments:

Vilhelm man said...

Sa fii iubita
Vesnic fericita!

Dahlia Wegrzynowski said...

Ți-am spus că am început să ascult HIM? Îmi pare că nu, nici n-aş fi avut când... mda.
( Referitor la teoria aceea de existenţe paralele – am auzit-o şi eu, dar e prea frumoasă să o pot crede. )
Myna draga mea, unde tot călătoreşti? Uneori am impresia că tu eşti cea care face călătoriile în locul meu.
( Ochii verzi... mă-ntreb, când îmi vor recâştiga încrederea! )

„I let the melody shine/But [...] there's nobody singing to me now”

marcel vişa said...

O călătorie cu trenul e o experienţă plăcută atunci când ai plăcerea să fi în compartiment cu nişte oameni drăguţi... Eu acum sunt în autobuz ...iar afară plouă. Înăuntru e cald şi motăi :) oricum n-am mai dormit de 2 nopţi acasă...